Hadashi no Gen

Every positive value has its price in negative terms... the genius of Einstein leads to Hiroshima.

PABLO PICASSO

Cu riscul de a-mi transforma blogul intr-unul de recenzii de filme, simt nevoia sa scriu despre unul dintre cele mai bune, revelatoare si dramatice filme pe care le-am vazut pana acum. A fost filmul care m-a marcat cel mai mult in 2010, alaturi de To Kill a Mockingbird , Inception, Watchmen si seria X-Men (pentru ca suntem baieti si ne plac supereroii ), Rio Bravo si trilogia The Good, The Bad and the Ugly (pentru ca suntem baieti si adoram genul western). Numai ca motivele pentru care mi-au placut aceste filme atat de variate sunt diferite. Efectele speciale, calitatea imaginii si a sunetului, clocotul adrenalinei, actritele mai mult frumoase decat talentate, toate astea sunt elemente care pot lasa in urma un film bun, o experienta interesanta si vaga resemnare ca, daca aveai si tu un nume cretin ca Shia LaBeouf, poate ca, in loc sa ii dai like pe Facebook lui Megan Fox, o scoteai la un suc. De asemenea, peisajele virgine, vajaiala gloantelor care de fiecare data tintesc adversarul, privirea superioara si postura tantosa a lui Clint Eastwood, care este intr-atat de "Chuck Norris" incat abia ca scoate o vorba tot filmul (nici nu e nevoie, his gun does the talking for him) sunt iar elemente care prind (cel putin la baieti). Si nu e vorba de prosteli comerciale: astea sunt filme menite sa trezeasca niste senzatii, sa te transpuna intr-o lume intentionat neverosimila. Bineinteles ca nu e posibil, nici macar pentru Chuck Norris (da, stiu, acum l-am enervat, o sa ma scuipe si o sa vina tsunami-ul peste mine :)) ), sa faca ceea ce fac Clint Eastwood sau John Wayne in filme. Bineinteles ca jurnalul lui Rorshach e doar o adunatura de balbaieli pentru copii, daca e privit cu circumspectie. Dar, odata ce accepti ca aceste povestioare au un scop bine definit si lasi orice pornire de snobism deoparte, filmele de acest tip pot reprezenta, dupa cum am spus, experiente placute, incitante si provocatoare.

Ei, Hadashi no Gen nu este genul ala de film. De fapt, intre noi fie vorba, nici nu e un film, e un desen animat (Nu rade, ma!!). Nu are impuscaturi, nu are fete frumoase si, cu siguranta, Gen nu este Clint Eastwood. Filmul infatiseaza un episod din viata unei familii de japonezi, care trece prin momentul Hiroshima. Exista si o continuare, unde sunt prezentati anii de dupa razboi, dar o sa ma refer la ea mai putin, desi o recomand cu caldura. Ceea ce frapeaza la Hadashi no Gen este modul total diferit fata de cinematografia Hollywoodiana in care este prezentata lumea. Americanii si occidentalii in general, chiar si in filmele lor cele mai dramatice, lasa in mod vadit o nota optimista. Pentru ei, la vita è bella. Chiar daca moare la sfarsitul unui film personajul principal, niciodata nu moare degeaba. Se sacrifica pentru un scop mai bun. In Schindler's List, accentul cade pe cei scrisi pe lista, nu pe cei ramasi in afara, Return of the Jedi nu se numeste Fall of the Sith, in Titanic, Rose reuseste cumva sa se reintalneasca cu Jack. Ca s-o spunem pe sleau, desi tot filmul se intampla numai chestii naspa, la final e de bine. 


In Hadashi no Gen, am intalnit alta abordare. Aici, totul e pe baza de nasoale, cum ar spune Mircea Badea. E viata prezentata asa cum e ea sau cum poate fi, daca ai ghinion. Oricat de mult s-ar stradui, Gen nu reuseste sa-si invinga destinul sau destinul nu pare sa tina cont de Gen. Desi face tot posibilul pentru a-i ajuta pe ceilalti, nu e mereu de ajuns. Si nu e vorba ca ar fi cineva de vina. Nu s-au nascut in locul potrivit. Nu au incalcat niste reguli, nu au omorat pe nimeni, ba chiar, dimpotriva, este familia perfecta. Asta te face sa regreti cu atat mai mult ceea ce se intampla cu ei. Filmul iti prezinta adevaratele proportii ale dezastrului de la Hiroshima. Sincer, nu stiu cati oameni au murit. Nici nu conteaza. Ca au murit 10 000, 100 000 sau 1 000 000 e totuna. Important este ca au murit degeaba. Aici stie filmul sa surprinda cel mai bine drama bombardamentului. Oamenii rezoneaza mai bine la o asemenea abordare, dupa cum spune si vorba: "Moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane o statistica".


Dar ceea ce-l face pe acest film sa fie cu adevarat magnific este faptul ca, desi aparent totul este morbid si optimismul nu-si are locul in viata unuia ca Gen, cea mai mare placere este ca, in aceasta nebuloasa dramatica, se intrezareste speranta. Nu e asa cum te-ai fi asteptat, nu se intampla nimic ce te-ar face sa privesti lucrurile asa, dar Gen reuseste sa surprinda si de data aceasta. Daca exista un om de pe lumea asta in pielea caruia n-ai vrea sa te afli, este el, dar cu toate acestea, Gen ramane un optimist. Nu m-as fi putut gandi la un final mai bun al partii a doua decat sa-l vad pe el, pe Gen, alergand barefoot pe camp si cantand. Este chintesenta acestui film, mesajul final pe care vrea sa-l transmita. Da, viata e nasoala. Da, stradaniile lui Gen nu-s de ajuns. Dar nu are importanta. Atata timp cat ramai puternic si optimist, fericirea poate capata forme si in cele mai nepotrivite locuri.


Numai ei, japonezii, puteau sa realizeze o asemenea capodopera. Nu ma refer la faptul ca ne-ar fi superiori, pentru ca nu vreau sa-i preaslavesc, ci la faptul ca ei au trecut prin experienta asta. Si ca o ironie a sortii, sunt nevoiti sa treaca din nou in aceasta perioada, de parca cineva ar vrea in mod intentionat sa le aduca aminte de ororile din 1945. Trebuie neaparat sa vedeti acest film. Chiar daca nu o sa va placa, macar o sa aveti ceva de invatat din el. Si va recomand sa-l vedeti in japoneza, nu o varianta titrata, pentru ca limba lor are o sonoritate aparte si eu zic ca se imbina perfect cu actiunea. Hadashi no Gen te sensibilizeaza, te socheaza, te loveste pe neasteptate, dar in acelasi timp te relaxeaza, te destinde, ba chiar te face sa uiti de problemele in dragoste (asta v-o garantez :P).


Ce mai astepti? Fa comanda de pizza si uita-te la Hadashi no Gen! :)


PS: Recomand, de asemenea, Hotaru no haka, care este tot un desen japonez despre al doilea razboi mondial. Daca v-a placut Hadashi no Gen, cu siguranta va va placea si celalalt.