About me

Orice "bloggeras" care se respecta are propria pagina "Despre mine". Probabil ca le satisface amorul propriu un text intreg in care sa aclame cat de interesanti, destepti si intelectuali sunt ei, doar ca nu-i intelege nimeni, cum zicea mai demult Robert Nita. Bine, nu toti procedeaza asa, exista si bloguri interesante, dar ma refeream strict la bloggerasi, nu la oamenii normali care scriu pe site-ul personal in timpul liber. Dar o sa vorbesc despre bloggerasi poate mai mult in viitor, deja le-am acordat prea multa importanta.

Pentru orice om cu o minima doza de bun simt, o autocaracterizare este un prilej de a te lasa judecat de cei care o citesc. E imposibil sa scrii ceva satisfacator pentru toata lumea. Ori ti se va imputa ca esti prea plin de tine, ori, dimpotriva, risti sa cazi in extrema cealalta, a falsei modestii. Am sa incerc asadar sa nu enumar trasaturi care pot fi catalogate drept pozitive sau negative, ci, mai degraba, sa spun cateva vorbe "neutre".

M-am decis sa-mi fac un blog in momentul in care mi-am dat seama ca, in ultimii ani (de cand sunt la facultate, ca sa fiu mai precis), am scris mai multe linii de cod (C/C++, Java, PHP etc) decat am facut-o in limbajul meu nativ. Atunci mi-am dat seama ca ceva e in neregula. Oricat de importanta ar fi munca, nu o sa suplineasca niciodata nevoia de hrana spirituala, pe care o resimtim cu atat mai mult cu cat nu ne facem ordine in idei, nu ne rezolvam problemele de constiinta sau sufletesti. A scrie e un bun prilej pentru a face toate aceste lucruri. Bineinteles, nu imi imaginez acuma ca o sa devin neaparat mai intelept sau mai cultivat, nu ma astept sa-mi ostoiesc "foamea" spirituala, dar sper sa devin macar putin mai bogat din punctul asta de vedere.

Mi-am facut acest blog nu pentru nevoia de a ma face ascultat sau de a capata popularitate. Nici nu cred in asemenea prostii, ba chiar ii dispretuiesc pe cei care scriu baliverne de dragul de a fi auziti. Cine ma cunoaste, poate sa confirme ca imi place sa ma desfasor in societate in masura in care ma simt in largul meu in cadrul respectivului grup. Imi doresc sa scriu in primul rand pentru mine. Faptul ca scriu pe net si nu pe un jurnal personal si secret este pentru ca nu ma deranjeaza si nu mi-e rusine cu ideile mele. Chiar daca sunt cretine, prefer sa primesc un feedback negativ decat sa persist in propria prostie, neimpartasind nimanui ceea ce cred. Mi-aduc aminte ca profesorul meu de filozofie din liceu spunea urmatoarea chestie: "Toti scriitorii lumii practica meseria asta nu pentru propasire materiala, ci in primul rand pentru ei, pentru ca simt nevoia asta. De aceea Iisus n-a scris niciodata, pentru ca el nu a avut nicio intrebare careia sa-i dea glas pe hartie." . Lasand la o parte latura religioasa si faptul ca in ziua de azi unii poate ca scriu pentru bani (altfel nu-mi explic de ce alde Stephen King sau Paulo Coelho scot enspe mii de romane pe an), pot spune ca ma regasesc in vorbele profesorului meu. Nu am pretentia sa ma consider un intelectual sau sa ofer la dispozitia celor care-mi vor urmari blogul un bagaj bogat de cunostinte, dar si daca voi avea un singur cititor care va avea ceva de castigat de pe urma a ceea ce scriu aici, atunci misiunea mea va fi una reusita. Asta chiar daca voi fi eu acel unic lector. :))