Epilog

Un bun profesor are aceasta grija statornica: ii invata pe discipoli sa se lipseasca de el.
ANDRE GIDE

Citatul anterior urma sa fie introducerea articolului meu despre finalul de facultate. Intentionam sa deschid textul cu o tenta ironica: "un pic cam prea buni profesorii de la facultatea noastra", daca intelegeti unde bat :)) . Dar m-am razgandit. Dupa ce am dat licenta si tot stresul s-a incheiat, nu mai am niciun resentiment fata de nimeni, cum zicea si Mircea Badea: "Cand merg in strainatate, brusc nu mai simt dorinta ca unii oameni sa moara". Bine, eu nu pot spune ca voiam sa moara cineva, dar eram destul de ofuscat pe anumite persoane. Nu mai e cazul. Totul tine deja doar de trecut si, vorba aia, "de morti numai de bine".

Aveam multe pe suflet. De la insi care se laudau pe facebook ca au scris 20 de pagini la licenta intr-o ora (adica "bai, prostilor, in cat timp ati scris 20 de pagini? In 2 saptamani??? Uite, bai, fraierilor, cum se face!") la personajele extrem de carismatice care acaparau toate discutiile de pe grupul de Gmail. Mi-a trecut. M-am detensionat complet dupa ce am prezentat licenta. Nici macar seria Ningen no jôken nu m-a intristat pe cat ar fi trebuit. Ce sa mai, viata de absolvent e frumoasa. :P

Apropo de absolvire, nu mai pot cu nebunia asta cu inginerii. Pentru ca, vezi Doamne, noi acuma cica suntem ingineri, ca am terminat Politehnica. Vaaaai! Sincer, nu impartasesc entuziasmul colegilor mei. Am vazut o poza pe Facebook cu o masina pe care lipisera astia un afis unde scria "Proaspat Ingineri" sau ceva de genul asta. Simpatic, dar dezavuez. Nu in sensul ca sunt un ciufut din-ala care sa le taie cheful altora. Adica n-am nimic cu bucuria oamenilor, ci pur si simplu nu simt personal ca e o mare realizare sa fii inginer. Chiar daca n-oi fi eu prea modest, cel putin doua treimi din facultatile astea de la Politehnica le terminam citind doar noaptea dinaintea examenelor.

Pe langa faptul ca nu consider ca e mare chestie sa fii inginer, oricum nu cred in etichete. Un om evolueaza in timp si admir calitatile si faptele oamenilor, nu titlurile sau distinctiile pe care le obtin. Poate ca nu sunteti de acord cu mine, dar ganditi-va ca va uitati la un film si va place extrem de mult de un actor sau de realizarea filmului per ansamblu. Va influenteaza cu ceva daca actorul sau regizorul a luat premiul Oscar? Nici Marin Preda n-a facut facultate, van Gogh si Johann Sebastian Bach nu erau niste artisti foarte apreciati in timpul vietii, Hitler nu a avut o educatie iesita din comun, dar cu toate astea, s-au facut remarcati, unii intr-un mod pozitiv, altii negativ. Inca un exemplu: daca un artist e foarte apreciat, voi sunteti neaparat de acord cu opinia generala? Eu unul nu. Iata o opera a celebrului Jackson Pollock. Un prieten il apreciaza foarte tare. Eu cred ca fiica-mea inca neconceputa mazgaleste mai frumos. De asemenea, nu il apreciez pe Bacovia. Desigur, are un talent de a aranja cuvintele si de a crea imagini morbide deosebit, dar nu pot rezona la mesajul lui. Este, in fond, imaginea unui dezaxat asupra lumii. Doar pentru ca are un nume rasunator, nu inseamna ca trebuie sa fiu de acord cu faptul ca-l merita.

In stilul meu caracteristic, am inceput cu o discutie banala si am incheiat intr-o maniera total deliranta :)). Sper ca n-am jignit niciun inginer, fan Bacovia sau Jackson Pollock :D. Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Gata, m-am scos. :)) Asta e "joker-ul" realizatorilor de emisiune care vor sa-si bata joc de cine vor si sa nu pateasca nimic.  Eh, nu-i nimic, io-s simpatic si nu se supara lumea pe mine :)